A fost un weekend agitat. Cum iese soarele, cum prindem cu totii o miscare browniana si misunam neincetat prin toate parcurile. Ne-am facut veacul la locul de joaca. In special cu mult nisip. Unde? Pana si in pampers. Cum? Mister neelucidat.
Tricicleta a fost din nou vedeta in detrimentul calutobalansoarului, care a zacut trist intr-un colt de casa. Dar castigatoarea a platit scump, aproape ca si-a dat obstescul sfarsit pe una din aleile parcului. M-am straduit s-o resuscitez, dar fara rezultate notabile.
Pe zi ce trece Gogo prinde curaj si escaladeaza din ce in ce mai sigur, chiar singur, toate constructiile create special pentru copii. Scari, poduri de sfoara suspendate, tunele, tobogane. Locuri in care el ajunge cu usurinta si din care eu cu greu m-as mai sustrage. Nu de alta, dar la inceputuri, cand abia pasea si insista sa mergem pe acolo, greu mi-a mai fost sa ma tin dupa el. Daca urcam eu, trebuiau sa coboare patru copii. Caraghioase si inutile mi se pareau in trecut. Periculoase mi se par acum. Tentante i se par lui.
Pe seara, printr-o intamplare nefericita, Gogo a descoperit popcorn-ul. Adio brocoli.
Astazi, incurajati de-un soare frumusel, am stat ca soparlele in Gradina Icoanei. Frumos. Un parc linistit, cu cateva locuri mici de joaca, alei bine ingrijite si multi rahati de caini. Asta am constatat dupa ce Gogo a manjit un intreg pasaj de trecere dintre doua constructii mai sus amintite. Pot spune ca azi am lucrat la spatii verzi, sau printre spatii, ca a trebuit sa curat cumva rusinea.
Pe seara, Gogo facut pachet a plecat in minipensiune la bunici. In scurtul rastimp in care l-am asteptat pe tati cu un rest de bagaj uitat pe-un colt de cuier (este locul meu preferat de a uita lucrurile), Gogo a reusit sa rupa toate panselutele puse cu truda de maini inca inghetate de o primavara rautacioasa, sa manance pamant, sa se ude din cap pana-n picioare si sa pronunte bors in stilul propriu. Acela al inghititului de litere.
In asteptarea lui Gogo, ascult muzica. Mai ascund o melodie in buzunarul stang. Sa fie.
The Big Pink-Dominos
The Big Pink-Dominos
Ah, ce aventuri cu micul Gogo! Sunteti foc de simpatici si haiosi!
RăspundețiȘtergereA venit primavara, da? :)
O saptamana fenomenala!
Multumim. :)) Lui Gogo ii vine natural, nu i le zice nimeni. Mai ales cand l-am vazut cu gura plina de pamant. Sa-mi vina rau. Si asta in doua minute, dupa ce a disparut din raza vizuala a sase perechi de ochi vigilenti :))))))
RăspundețiȘtergereSa speram ca a venit si ca nu mai pleaca. Sa fie, daca nu fenomenala, macar linistita. :))
La mine au disparut intr-o clipita toate zambilele inflorite din curte, dar pamant nu au mancat. Doar mult, dar muuult nisip...
RăspundețiȘtergereFeteleeeeee, I'm back in town! :-) I-ați întrebat pe ăia mici ce gust are pământul/nisipul?
RăspundețiȘtergereBine ca te-ai intors! :))
RăspundețiȘtergereEu l-am intrebat, dar sper sa tina minte pana cand o sti sa si vorbeasca:)))