Jurnal de bord :
25.02.2011 - M-am trezit intr-o dimineata cu chef de blog si in timp ce strabateam cei trei pasi, gandindu-ma ce nume sa-i dau, inspiratia a venit de la o carte draga a copilariei mele. O regasisem de curand si statea pe masa trista, cam ponosita si cu iz de mucegai - " Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai" (Nikolai Nosov). Am rascolit toata casa parintilor mei sa dau de ea. Imi doream sa o citesc copilului meu, dar el o refuza constant. O primeste, o deschide, vede ca nu are poze colorate, o concediaza. Alta. Ce-i drept, nu mai are stralucirea de altadata iar copertile, odinioara albastre si lucioase, acum sunt matuite si un pic scorojite. Am intrebat panicata ce s-a intamplat cu ea. Stiam ca ai mei nu au avut inundatii in ultimii 20 de ani si nici igrasie. Raspunsul a venit prompt si un pic vinovat. Au "citit-o" nepoatele. Au trecut doua generatii peste ea. A treia e deja prea mult.
De cand am copilul ma simt ca in Orasul Florilor si toti oamenii imi par prichindei si prichindute. Adica amuzanti. Nu-mi e clar inca cine-i Habarnam. Eu sau bebe? Ramane sa ne lamurim. Copilului i s-a atribuit, deocamdata, alt nume de cod. Gogu. Isi zice Gogo in creatie proprie. Acum e mai mult un fel de domnul Goe dar lucram si la partea asta. Totul e intr-o continua schimbare si suntem intr-un real progres.
25.02.2011 - M-am trezit intr-o dimineata cu chef de blog si in timp ce strabateam cei trei pasi, gandindu-ma ce nume sa-i dau, inspiratia a venit de la o carte draga a copilariei mele. O regasisem de curand si statea pe masa trista, cam ponosita si cu iz de mucegai - " Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai" (Nikolai Nosov). Am rascolit toata casa parintilor mei sa dau de ea. Imi doream sa o citesc copilului meu, dar el o refuza constant. O primeste, o deschide, vede ca nu are poze colorate, o concediaza. Alta. Ce-i drept, nu mai are stralucirea de altadata iar copertile, odinioara albastre si lucioase, acum sunt matuite si un pic scorojite. Am intrebat panicata ce s-a intamplat cu ea. Stiam ca ai mei nu au avut inundatii in ultimii 20 de ani si nici igrasie. Raspunsul a venit prompt si un pic vinovat. Au "citit-o" nepoatele. Au trecut doua generatii peste ea. A treia e deja prea mult.
De cand am copilul ma simt ca in Orasul Florilor si toti oamenii imi par prichindei si prichindute. Adica amuzanti. Nu-mi e clar inca cine-i Habarnam. Eu sau bebe? Ramane sa ne lamurim. Copilului i s-a atribuit, deocamdata, alt nume de cod. Gogu. Isi zice Gogo in creatie proprie. Acum e mai mult un fel de domnul Goe dar lucram si la partea asta. Totul e intr-o continua schimbare si suntem intr-un real progres.
Nu am inclinatii artistice precum prichindeii din poveste, dar Gogo, sunt sigura, va incerca de toate. I se prevede un viitor luminos.
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.