Muzică

Da, tot ea.

Asa am vazut eu

Imi plac concertele. Mi se par detasarea suprema si modul cel mai placut de a-ti petrece timpul. Daca sunt si fan formatia respectiva, cu atat mai mult ca ma lalai si eu cu ei, fara sa se bage de seama ca falsez. Dar despre concerte in general, altadata. Acum despre Ost Fest si ceva metale.
Anul trecut la Sonisphere, cand au venit "Big Four", n-am putut merge pe motiv de Gogo bolnav. Mama devotata, am ales Gogo cu febra, comprese, pupici si "Twinkle, Twinkle, Little Star". De data asta am indraznit sa iau din timp bilete la Ost Fest, dar am avut doar Megadeath si bonus restul ce-au mai fost in alea trei zile. De precizat, Gogo tot bolnav. (Multumesc mamei mele iubite care ma scoate din toate problemele).

Asa, pe scurt, despre festival. M-au socat mulțimea pestriță și ciudată, preturile mari, sunetul prost, toaletele murdare, tatuajele oamenilor. Ne-am plimbat de la stînga la dreapta si din fata-n spate, ca numai in cap n-am stat ca sa gasim locul  de unde se aude cel mai bine. La final am concluzionat: de pe bulevardul Expozitiei.

Am descoperit Dimmu Borgir ca și cum aș fi descoperit America desi sunt norvegieni, na. Dacă-i asculti in casti n-au acelasi efect ca-n concert. Nu va straduiti. Daca le mai si vedeti videoclipurile, aveti cosmaruri noaptea. Îi recomand doar live, pe lumina  si fara ochelarii de distanta in caz ca purtati. 

Mi-am facut un tatuaj. N-aveau încă cu Megadeath și-am ales unul cu Jack Daniels. Mi se părea că nici nu se vede in comparatie cu ce aveau ceilalti. A doua zi, pe lumină, era cât o rotiță de cașcaval și cam de cartier așa, amplasat prost ca matricola pe braț. După ce-am defilat cu el prin tot orașul, inclusiv prin Rahova-Ferentari, l-am șters. Bine că nu m-am îmbătat. Daca-mi făceam unul permanent?

Mi-a plăcut Manowar. Au făcut un show de zile mari, la final cu artificii, vreo trei-patru bis-uri, comunicativi, foarte simpatici, s-au auzit super. Mi-am luat si tricou cu ei. N-au avut cu Megadeath in ziua mea de shopping. 

Am baut la cola si la burn, cat sa am energie doua saptamani, ca nu m-am indurat sa o irosesc dand din cap. Dar e buna solutia pentru a-mi usca parul. Cum de nu m-am mai gandit la ea atatia ani? In liceu practicam miscarea asta destul de des pe la concerte. Se spala bine parul, se da cu smacurile de rigoare, se pune thrash metal in boxe si incepi rotatia pleatei. Am vazut miscarea zilele astea si mi-am luat notite. M-a surprins ca, desi erau in grupuri compacte, nu s-au dat nici unul cap in cap. Nu ma bazez ca mie-mi iese. Totul e sa nu stau pe langa mobila. 

Europe n-au mai putut, erau lesinati, ii batea soarele fix in fata, neah. Nici macar The Final Countdown nu a mai avut gustul de-altadata. Plus ca multe erau de pe ultimul album si nu-mi facusem temele. Am ramas fascinata de niste mosulici, fani infocati. Un el si-o ea. Poate de-o varsta cu cei de pe scena, poate mai batrani, ca na, pe unii i-au lovit drogurile si viata haotica, pe altii osteoporoza si diabetul.

La WASP am mancat hot dog la terasa si m-au ciupit tantarii. 
La Megadeath am avut proasta inspiratie sa ma bag cat mai in fata. Aproape ajunsesem la gardut, catre Fire Circle, cand un rocker suparat nu m-a mai lasat sa trec si am sfarsit in fata ecranului dreapta, dar prea aproape ca sa pot distinge ceva si nici scena nu vedeam din cauza de boxe. Am slabit un kilogram la incercarea de a ma strecura/sustrage printre /dintre dansii. 

La Motorhead am avut impresia ca au cantat aceeasi melodie de trei ori. Poate pentru ca au aceeasi linie melodica si nici nu-i intelegeam din cauza vocei tipului care e foarte ragusita. Imi place una singura  de la ei, cu tot cu versuri - "Ace of Spades". In final mi-au placut toate, ca doar semanau.

Al meu sot a urmarit concertele lejer, de la cei 2 m ai sai. Vedea bine de oriunde se punea. Am murit de ciuda. M-au razbunat tot ei, tantarii.

Ma gandeam cum s-ar fi descurcat Gogo în situația descrisă. S-ar fi speriat de zgomot? Si-ar fi prajit creierii in decibelii boxelor? I-ar fi placut? Cel mai mult timp l-am fi petrecut pe langa zona de mancare, am eu o banuiala.

In rest, bere blonda, hot-dog, gratare, mici, hamsii, frigarui, bere bruna, floricele, clatite, inghetata, gogosari, bere cu lamaie, de toate, neamule!

Cam așa a fost și la noi

Nu pot să scriu, că am răgușit:)

De unde o fi venit?

Mă trezesc greu, la a patra alarmă de ceas, pusă strategic din cinșpe-n cinșpe minute și mă scurg spre bucătărie pentru doza zilnică de cafea. Calc din greșeală pe-un cub de lego și chițăi isteric de durere. Am experimentat multe d-astea la calcâiul meu stâng, dar, na, cine știe cunoaște, cine nu, să creadă ce vrea. 

Trec pe lângă oglindă și văd cu coada ochiului o urâciune de femeie.  Pentru o secundă mă gândesc cum o fi intrat asta în casă. Geamurile sunt închise pe motiv de Gigel care reabilitează blocul și are schele și ochi peste tot. Iar ușa o încui de trei ori în fiecare seară. Poate o fi intrat pe scurgerea de la baie, cam așa arată,  gândesc cu neuronul năclăit de somn.

Bine, bine, dar acum ce fac cu băbăciunea? Mă întorc la ea și o privesc în față. Culmea și ea se uită la mine. Femeie, cum ai ajuns în halul ăsta, îndrăznesc sa îngaim. Cu ce-ai greșit? 

Sunt obosită, zice. Ce te-a obosit? Prind eu curaj.
Stresul, grijile, munca la program, alergătura să mai apuc să fac ceva seara prin casă, coada la semafor, căldura vara, frigul iarna și ploile dintre, plânsul copilului din orice, facturile de telefon, deși nu prea apuc să vorbesc la el, lipsa de vitamine, poate o problemă cu tiroida, uită-te la ochii mei, cred că și cu-n rinichi, și cred că mai găsești și ceva colesterol între dinți, iar aseară mi-a dat-o fi-miu la ficat cu o încăpățânare de o oră pe ceas. Nu, nu și nu. Am cedat, ca de obicei. La faza asta îi dau lacrimile. Atinsese un punct sensibil. Devine incoerentă. Așa cu lacrimile atârnânde arăta și mai urât.

Și câți ani ți-a luat să ajungi aici? Păi, vreo trei,  zise ea fără să gândească prea mult. O simt cum că nu prea gândește mult. Nu poate, e prea stresată. 

Mi se face milă și-o iau cu mine în bucătărie să-i dau o cafea la ibric, d-aia cum îmi place mie, fiartă și cu zațul scurs mai mult pe aragaz, din simplu motiv că mai adorm în timp ce-o fierb. 

Hai să punem țara la cale, măi fată, că-i păcat de tine! Și i-am făcut un plan de-ar sta mâța-n coadă dac-aș avea. 

În primul rând, te duci tălică la medic. Chiar dacă n-o să ai nimic, ei tot or să-ți găsească, dar eliminăm niște factori. E și ăsta un stres, îmi dau eu importanță. 

Apoi, tu ce mănânci peste zi? Fă-ți timp pentru o masă sănătoasă, două, trei. Dacă te crestez n-o să curgă sânge, ci făina din covrigii ăia pe care-i mănânci zilnic. Aaa, sunt cu tărâțe, pardon, atunci cred că borș o să curgă. 

Copilul ignoră-l, îi dai prea mult nas. Știu, știu, e viața ta, dar te-a stors ca pe-o lămâie și nu el e de vină. El așa știe să trăiască, tu l-ai învățat preț de 1,095 zile. El e un frumos și-un deștept, iar tu urâtă și cam proastă, vorba cântecului. Și-ai unul, dar-mi-te trei? Cum ar fi? Întreabă-te asta zilnic, ca un exercițiu și-ai să vezi că o să ți se pară parfum viața asta a ta.

Coada la semafor? Ai radio, asculți Guerrilla sau... ia o selecție de melodii, mi-am rupt eu de la suflet trei cd-uri cu mp3-uri făcute special să-mi energizeze zilele leșinate de vară. I-am pus și vreo trei cărți de psihologie practică-n brațe și vreo trei romane din care abia unul am apucat să citesc, pe fugă și pe genunchi, între două nevoi ale lui Gogo. M-am uitat în ochii ei de-un maro spălăcit și cu mila-n gât i-am dat abonamentul meu la Ost Fest. Femeie, dacă nu-ți trece nici cu-n maraton de rock, n-o să-ți treacă neam. Or să scoată ăștia din tine toți dracii, tot stresul, tote grijile, pietrele de la rinichi și mâlul de la bilă. A și mai dormi și tu, ai niște cearcăne, îi zic ștergând rușinată zațul împrăștiat pe aragaz.

I-aș fi dat și biletul la RHCP, dar mai milă mi-e de mine și cu-o mare doză de egoism tac și nu-i mai pomenesc de el. Mi-a zâmbit ca-n zilele ei bune, cred. S-a dus de unde venise, cu brațele pline de daruri. 

Ce viață au unii, mi-am zis sorbind din cafeaua amară. Cu atâtea planuri uitasem să-i pun zahăr. 

 Maaamiiiiiii, vino aici! Unde ești? Se aude și-un plâns cu sughițuri, de zici că s-a crăpat pământul și m-a înghițit.