Interbelica, ea

...Începusem ceva cu poezia orașului și frumusețea grădinilor ce-și păstrează aerul interbelic în Bucureștiul nostru actual prăfos, dar cum mai mult am șters decât am scris și lacrima momentului înduiosător nici mie nu mi-a mai dat, am lăsat să se ducă pe apa sâmbetei nostalgia și-am decis să-mi păstrez amintirea așa cum știu eu mai bine. Simplu.

E o grădină-n București care-mi place de mor și-n care revin cu plăcere ori de câte ori pot. Și da, casa e clădită-n anii '20 și curtea e imensă. IMENSĂ. Mahoniul, liliacul, hortensia și iasomia au 80 de ani, iar cei doi brazi abia ce-or să împlinească fix 50 de ani acu' in mai. Pentru mine e cea mai frumoasă și mai bine păstrată grădină din București, cu cele mai multe flori și fiecare are povestea și locul ei.

În schimb, pentru Gogo e doar curtea populată de pisici și pietre. Și nu orice pietre, ci chiar dalele aleii principale. Le desprinde și le cară printre rondurile de flori. Mai rău e că le aruncă taman în stratul de trandafiri care sunt și ei niște interbelici, între noi fie vorba. Mai aleargă uneori și după pisici. Pisici actuale. Pisici iubite. Pisici dorite. 4 la număr.

Din călătoriile lui Habarnam

Caz real. Acțiunea se petrece în aeroport în zilele noastre. Un el și-o ea la punctul de control cu o mulțime de bagaje de mână. Vameșii remarcă ceva ciudat în unul din ele, se amuză, îl scot din geantă. Un ciocan de lemn pentru bătut carne.

Vameșul: N-aveți voie cu așa ceva în avion.

Ea: Vaaai, n-am voie? Dar n-am cu ce să fac șnițele. Știți, acolo nu găsesc să cumpăr.

Vameșul: Dar îl puteați pune în bagajul de cală.

Ea: Ne-a fost teamă să nu se piardă.

El (foarte supărat și deranjat de situație): O să chem pe cineva să vină să-l ridice. E păcat de el. 
Sună un prieten. Bă, poți să te întorci să-ți dau ceva să duci acasă?........Bine, bă, o să-l las în aeroport, dar să știi că-mi rămâi dator.

Ea ( aproape plângând de ciudă): Nu o să avem cu ce face șnițelee.

Vameșul (înduioșat): Vi-l trimit eu prin poștă.

*

În avion. El în stânga. Businessman, peste 60 de ani, cam șifonat. Foarte relaxat se scobește-n nas, în urechi, strănută cu stropi și manevrează un Dell. Pe fundal un copil plânge.

Ea în dreapta. Business woman(ori avea 40 de ani și părea de 50, ori avea mai mult și părea că se ține bine, la femei nu știi niciodată), cam obosită și cam dezlânată. Mânuiește un HP(nu, nu imprimanta). Eu la mijloc mor de somn și de plictiseală.

El refuză mâncarea din avion, se scotocește-n geantă, scoate un covrig și începe să-l molfăie. Frimiturile curg gârlă pe tastatură. Ea primește o cafea, deschide greșit cutiuța de lapte și-și stropește monitorul, juma' de tastatură și bonus, pe mine.

Eu mă enervez și mă duc la baie. O deranjez vădit. Copilul plânge insistent.

Cam așa e la noi

Era o după amiază liniștită. Copilul părea isteț și cuminte. Se fâțâia pe lângă pantofii lui taică-su. Nu mă așez prea comod pe canapea și aud:

"Mami, ia uite, mi-am băgat o piatlă în nas." Să râd? Să plâng? Cu chiu cu vai am scos-o.

De la Gogo adunate

Gogo, fericit că a prins un spray cu apă termală,  fâsâia de zor prin casă. 

"Ah, ce flumos miloase! aaah, a palfuuum." Mai dă doua fâsuri, "aaah, miloase a..., mama, miloase a caca". 

"Păi și eu ce să-ți fac?  Ai făcut pe tine."

"Plobabil că da."

Tlei ani flumoși

 Pe scurt, până n-adorm pe tastatură. Mi se întâmplă des în ultima vreme.

A mai trecut un an. Trei la număr, în total. Trei frumoși, gălăgioși și plini de surprize. Pe ultimul l-am petrecut cam așa:

Parte l-am bolit, nimic nou sub soare.

Parte ne-am jucat, dovadă maldărul de jucării din cameră și vânătăile de pe picioarele mele.

Parte l-am plâns. Bâzdâci, în general. 

Dacă începutul anului a fost ceva de genul:" tu mergi la grădiniță, eu la serviciu", "tu nu plângi, ca să nu plâng și eu", "eu explic, tu asculți și mi-aș dori să înțelegi cam tot ce spun", 

finalul a fost următorul: "te rog să mergem acasă de la grădi, că s-a făcut târziu și vor și educatoarele să plece acasă", "eu vleau să plâng!", " eu vleau să mă celte mami!", "eu vleau s-o ascult pe mami!", "mama, să-ți explic..."

La mulți ani, Gogo! Te iubesc oricum.