Unde sunt instalatorii de-altadata?

Ca mi s-a stricat masina de spalat, am zis. Ca e un obiect foarte important in viata mea,  tocmai ce constat de trei zile. Ca face parte din familie, mai ceva decat robotul din Artificial Intelligence, spun acum. 

Si-am chemat doctorul de masini de spalat si alte obiecte electrocasnice. Dupa indelungi negocieri, a venit. M-am trezit la usa cu un domn, intre doua varste, destul de elegant, cu camasa scrobita, vestuta de lana, pantalon la dunga, ochelarii de citit purtati chic pe varful nasului si cu gentuta diplomat la purtator. Parca urma sa mi-o cumpere, nu sa mi-o repare.  Dupa ce m-a descusut pe toate partile despre cum m-am purtat cu ea si in ce conditii traieste, oarecum satisfacut de raspunsuri, isi desface diplomatul, isi pune o lanterna frontala si incepe sa scoata diverse. 

M-asteptam la chei de diferite marimi, surubelnite clasice, creion de tensiune, calti chiar. Nimic din toate astea. Erau doar surubelnite electrice si tot felul de device-uri. Desface intr-o parte, conecteaza device-ul, baga in priza, apasa un buton,  asteapta un pic, insurubeaza la loc. O mai desface intr-un loc, pune alt device, download-eaza ceva de pe net (da, am zis bine), rescrie un program, apasa trei butoane, nu  se intampla mare lucru, suna un prieten, rescrie alt program. Deja Gogo da semne de plictiseala, drept pentru care, insfaca doua surubelnite si-o lanterna si dispare. 

Vazand ca domnul stie ce face, dispar si eu in bucatarie cu tot cu cana de cafea. 

Dupa trei ore trecute fix, cand aproape ca uitasem ca mai exista cineva cu noi in casa, apare lac de apa,  un pic sifonat, dar oarecum multumit. O dovedise. Probleme cu senzorul de caldura. Si zgomotul,  parca de motor de avion? Ntt, ala e al ei . Masina cu personalitate. 

Se spala indelung pe maini, ca dupa o operatie grea, isi strange tacticos aparatura, completeaza niste hartii, cautam o jumatate de ora lucrurile luate si uitate de Gogo si dus a fost. 

Eu scriu, Gogo doarme, iar "draga de ea", in linistea casei, zumzaie ca o mie de bondari intr-un borcan.

Ce mi-a placut azi

Gogo a dormit neintors si bucuria ca n-a mai tusit, a anulat supararea c-a sforait.

Am reusit sa savurez o gura de cafea, alaturi de fix doua fraze dintr-o carte. Fraze pe care le citesc si recitesc de trei zile si nu reusesc sa trec mai departe, ca tup si Gogo. In capul meu, cuvintele s-au naclait ca un serbet, dar uit mereu unde am ramas.

Desi mi s-a stricat masina de spalat, cu apa multa in ea, am  reusit sa nu inund vecinii.  Oricum, apa de la mine s-a scurs misterios.

Zugravii casei langa care-mi parcasem masina, mi-au crutat-o de-un maglavais alb, dar stalpul de electricitate si o mare parte de trotuar aratau ca-ntr-un decor de film cu dalmatieni.

Radio Guerrilla. Cum altfel?  In alea 10 minute cate am apucat sa ascult, au facut esenta de glume. Chiar mi-a parut rau cand m-am dat jos din masina.

Reclama la Opel Corsa. Am retinut doar  "daca nu vrei sa te plimbi  prin oras ca morsa,...ia-ti un opel corsa". Am fredonat-o toata ziua, pana cand n-am mai inteles ce ziceam, iar in prima jumatate de zi, mi s-a parut chiar o gluma buna. Am incercat variatiuni pe aceeasi tema cu rima la morsa.

Ca am gasit loc de parcare. Unul bun si perfect legal.

Ceaiul de cirese care, chiar daca s-a transformat in unul de cirese amare, dat fiind faptul ca am uitat sa scot pliculetul la timp, mi-a zambit toata ziua dintr-o cana frumos pictata cu flori.

Am aflat din surse sigure ca Gogo si-a facut singur ordine in jucarii.

Faptul ca azi n-am performat ca pixu’ si am facut o frumuseste de aplicatie. Partea proasta, ca-mi toceste  bruma de creativitate si trebuie sa mi-o ascut mereu, scriind. Am incercat sa desenez, dar cele cateva linii si invariabil, niste cerculete tremurate, ar pune pe ganduri chiar si un psiholog fara experienta. Iar cu cantatul se ocupa vecinii de la 9. Celelalte stimulente creative ar intra la abilitati motrice, dar cele cateva vertebre senile si anchilozate, mi-ar aduce aminte ca si ele au drept de vot. Ultima oara, cand le-am pus rabdarea la incercare, m-au bagat in sedinta si am zacut vreo trei zile precum un mare gandac, cu picioarele in sus. Ma visam in povestea lui Kafka si aveam un cosmar cu pantofii ce mi-ar fi trebuit pentru nenumaratele mele picioare. Ma trezeam mereu inainte sa aflu cate am.  Problema e ca n-am doua perechi de incaltari cu aceeasi dimensiune de toc.

Asta a fost dimineata. Intre timp, un singur omulet a reusit sa-mi schimbe starea de spirit la 167 grade. Restul de 13 s-au proptit in cana de ceai, inca de cirese, inca amare.

Oameni si-un stergator

 A fost o zi lunga si frumoasa, in ciuda vremii de afara. Frigul nici macar nu ma mai deprima, il ignor de-a dreptul. Poate se enerveaza si pleaca. In trecere pe langa un televizor, l-am auzit pe eternul Busu spunand ca va fi frig si saptamana viitoare. Eu nu ma mai joc. Imi iau cizmele si le arunc pe geam. Dar am facut prostia sa merg si in pantofi si bine nu mi-a fost.

Gogo e din nou bolnav, de data asta a racit si a fost consemnat la domiciliu.  S-a jucat, a alergat, a imprastiat toate jucariile, n-a stricat nimic si a tusit cat l-au tinut plamanii. Si l-au tinut, dragul de el. Doarme respirand greu si cu accese mari de tuse. 

Mi-am cultivat rosiile si cum toti strumfii sunt la treaba, nu-mi ramane decat sa scriu.

Astazi a fost o zi cu si pentru oameni. Am iesit de dupa zidurile mele si i-am privit, i-am ascultat si chiar am conversat. Am coborat in lift cu un batranel, care cu un ton ce anunta apocalipsa, imi spune sa ma feresc de ploaie, ca avem nori radioactivi. Sunt aproape si-or sa vina in curand. Am vrut sa-l contrazic, apoi mi-am dat seama ca i-ar face placere sa-i dau dreptate si i-am dat. I-am spus ca de maine imi tin fereastra inchisa. S-a bucurat. Cred ca nu mai avusese asa succes de la ultima sedinta de bloc, in care spunea ca intretinerea e scumpa si toti l-au aprobat. Mi-a fost brusc simpatic. Pana atunci nu mi-a fost in nici un fel. 

Apoi, doamna de la Nufarul mi-a explicat ca are in frigider o tavita plina cu rosii, ardei si alte legume maruntite si congelate, in caz de-o ciorba la urgenta. Plus ca o batrana de 90 de ani i-a adus o zambila. M-am simtit prost ca eu nu am tavita in frigider, legume nici atat si ca nu i-am dus o floare, in schimb, i-am dat de munca. Dar m-a asigurat ca pata de pe pantaloni va iesi cu siguranta. O sa o plac luni, cand o sa-i ridic. 

La semafor, dau sa-mi spal parbrizul. Ala din fata mea spala si el luneta. Doar ca lui ii iesea mai bine. Chiar foarte bine.  BMW, seria 1. Bun asa. Mi-am promis un astfel de stergator, intrebandu-ma celelalte serii ce-or avea pe ele.

Cumparaturile mi le-am facut in liniste, cu exceptia perioadei in care am stat la casa si casierita, scanand o punga cu portocale, mi-a spus ca pentru masa de pranz are varza. Am invidiat-o. 

Pe seara am fost sa ma tund. Prea scurt. Dar asa a iesit de data asta. O sa creasca, imi spun optimista. In jumatate de an, da.  In timp ce-mi asteptam randul si alunecam incet in lumea mea, citind si dand mesaje, vorbind la telefon si visand la ale mele, o aud pe tipa, ca prin vata, ca-mi spune sa ma pregatesc de cutremur. Sigur o sa fie. N-am mai simtit nevoia sa o contrazic. Mi-am spus ca ar fi bine sa o pun in legatura cu batranelul de dimineata. S-ar intelege de minune. Nu stiu de ce, dar inca mi-e antipatica. Poate pentru ca m-a tuns prea scurt? 

Cand am intrat in bloc, dadea sa iasa un vecin imbracat in frac, tinand in mana un joben. Mi s-a parut ca-i iepurele mare, alb, care intarzia la ducesa. Mi-am promis ca data viitoare, cand mai ies de dupa zidurile mele, sa-l intreb de ce se costumeaza asa. S-ar putea sa-mi fie simpatic.

S-au consemnat urmatoarele:

Gogo a avut un week-end incarcat. A inceput de vineri dupa amiaza, cand a plecat sa se tunda.  Avand in vedere ultima experienta dintr-un salon de gen, care s-a soldat cu obosirea peste masura a frizeritei, a celorlalti clienti si cred ca, o curatenie generala dupa, de data asta a optat, inspirat, pentru Ciufolici. Numai aici scaunele sunt in diverse forme, menite sa-i atraga chiar si pe cei mai agitati copii. A ales un scaun in forma de masinuta.  In pret a fost inclus si un cadou surpriza, la alegere. Erau multe alte jucarii, dar a ales o masinuta. Si cum doar o jucarie i s-a parut prea putin, a mai cumparat doua elicoptere.

Apoi s-a decis ca trebuie sa-si cunoasca, in sfarsit, orasul. A pornit, ca dupa melci, spre Calea Victoriei. Din piata Amzei. 
A zburatacit toti porumbeii din drumul sau, a numarat dungile de pe zebra la ora de trafic intens, a facut o pasiune pentru calul lui Carol I (zis si nenea), a cumparat o carte de povesti si a impartit un covrig cu un catel. Noroc ca pe suzi a tinut-o doar pentru el. 

Seara a savurat un biberon de lapte cald, in timp ce viziona programul preferat de desene animate. O zi perfecta si-a zis, zambind pe sub suzeta, adormind multumit. 

Sambata a hotarat sa-si scoata tricicleta la soare. Aproape ca ruginise de atata iarna. A curatat-o, si-a verificat claxonul pana a consumat bateria si a cerut insistent sa fie impins, ca la pedale inca nu poate sa dea. Nici ca s-a mai dat jos de pe ea. N-a plecat bine sa  probeze un tobogan ademenitor si i-a si fost sterpelita de catre un alt prichindel. 
Simtul posesiunii, inca neslefuit si-a facut simtita prezenta intens, pret de vreo zece minute. In tot acest timp si parintii "infractorului" au avut o misiune grea. 
 Sunt la mare cautare tricicletele primavara asta.

 Dupa amiaza, dupa un somn, poate nu suficent, a pornit din nou spre parc. De data asta pe jos.  De data asta, un pic iritat. Si l-au stiut cateii toti. A vrut in brate, n-a vrut caciula. A vrut suzeta, n-a vrut de mana. A vrut in leagan, n-a vrut in balansoar. A ajuns acasa frant. Grea zi, si-a spus oftand, inghitind cu sughituri ultimele ramasite de lapte.

 Astazi a iesit cu tatal, ca baietii.  Cum s-or fi distrat, nu s-a imortalizat, dar a pupat o fata. E de consemnat. 
Avand in vedere ca Gogo a adormit in timp ce vorbea, eu zic ca a fost o zi plina.

Vineri

Imi plac zilele de vineri. Si ce vineri frumoasa este asta de azi. Am savurat-o la maxim. De la prima picatura de cafea si pana la ultimul chicotit de Gogo, inainte sa adoarma rapus de joaca de-afara. Si ziua  nu s-a terminat. 
Gogo doarme pe un morman de jucarii. Le-a vrut neparat langa el. Se mai trezeste din cand in cand, deschide cate un ochi, ma cauta cu privirea si pune multumit o mana pe mine, semn ca m-a identificat. Acum e cu fata la mine, cu suzeta atarnanda intr-un colt de gura si cu ambele picioare pe burta mea. Cum altfel?
Cred ca asa arata fericirea. Si eu am cautat-o ca nebuna in toate locurile posibile. Ce simplu e! Fericirea mea tine un crocodil de plus in mana si-un vis frumos intre gene.

O noapte si-o zi

Azi noapte am stat de veghe pe langa Gogo. L-a durut burtica de cu seara si s-a tot fojgait. Abia pe la 2 dimineata s-a lasat cu produsul finit, inspaimantator de apos si urat mirositor. Spala, schimba, calmeaza. Pana pe la 4 s-a mai intamplat de vreo trei ori si de fiecare data taman cand atipeam. Deja m-a luat panica, nestiind daca e virus sau o proasta combinatie de alimente. Nu credeam ca o sa ma preocupe vreodata atat de tare subiectul si inca multe altele corelate, dar vorba ceea, "niciodata sa nu spui niciodata".

Pe la 5 m-am gandit ca n-are rost sa mai adorm si m-am hotarat sa ma duc sa-mi fac o cafea. Gogo, din fericire, s-a hotarat sa doarma profund. 

Noroc ca atunci cand am dat sa ies din casa, m-a izbit ideea sa ma uit si in oglinda si bine am facut, ca de la o anumita varsta se cam vede pe fata fiecare ora nedormita. In ochii mei se citea clar toata noaptea. De obicei nu ma prea machiez, nu ca as prefera naturalul, dar imi lipseste cu desavarsire simtul artistic si modesta fiind, prefer sa nu ies in evidenta prin chestii excentrice. Dar cum cearcanele amenintau sa-mi ajunga la gura, m-am hotarat sa le maschez cumva. Si-am inceput ora de pictura. Am pus cam tot ce aveam prin casa in materie de cosmetice. Nu prea multe, noroc. Am plecat incantata, oarecum, de efectul „panda” creat si multumita ca macar azi, intre mine si restul lumii sta un strat gros de "tencuiala".
Tot butonand la radio, n-am gasit nimic interesant la ora aia, dar am redescoperit ca am CD player si chiar functioneaza. Inauntru era un cd pe care cred ca nu-l schimbasem de vreo trei ani. Cam de pe atunci ascult radio Guerrilla.
Am mania soundtrack-urilor si de multe ori nu-mi place filmul, daca nu-mi place coloana sonora si viceversa. 

Asta prafuitul era din "Leaving Las Vegas"- super film, misto actori (Nicholas Cage si Elisabeth Shue), mare iubirea, mare sticla de bourbon. Desi a fost cam lesinata muzica pentru ora aia, am ramas cu sentimentul ca am reusit sa-mi incep ziua frumos, sau sa termin noaptea cu bine.

Peste zi, nimic notabil, am functionat cu multa cafea, dar pe seara imi propusesem sa ajung la piscina. Si-am reusit. Am stat in cumpana daca sa intru la aqua gym sau la bazin, dar am hotarat ca nu vreau sa-mi ud parul prea tare. N-am fost inspirata. Impreuna cu mine au mai fost vreo 15 tipe, toate cu acelasi scop. Am ridicat ceva nivelul apei, nemaiavand 1.40 m, cat e functional sa fie. La cat m-am chinuit sa ma mentin la suprafata si la ce valuri faceau doamnele sportive din jurul meu, am reusit intr-o ora sa ma fac mai fleasca decat planuisem.
La final am plecat, totusi, multumita de performanta personala. In drum spre vestiar imi faceam deja planul cand as putea sa revin si cam in cat timp s-ar vedea rezultatul muncii mele. In urma unui calcul elementar am constatat ca ma va prinde iarna pe drumuri.

Simtind priviri asupra mea, brusc mi s-a parut ca sunt interesanta. Am verificat - costumul de baie era intreg si toate la locul lor. Deja incepusem sa binecuvantez beneficiile apei si pe cand treceam mandra pe langa oglinzi, am constatat ca de la apa mi se tragea, intr-adevar. Nu ma demachiasem.

Traducerea si adaptarea: Gogo

Aseara Gogo mi-a "citit" prima lui poveste. Bambi. A luat carticica (o varianta prescurtata cu foarte multe poze) si pe masura ce dadea paginile, imi spunea: "Babi. Mama, nenea pooooooc. Tata. Babi". Ce nu e clar?

Sanatosi si economi

"Tati, lasa-ne si noua cheia de la masina, ca avem nevoie maine." Se uita atat de ciudat si parca prin mine, ca-mi venea sa ma prezint. Mi le-a dat nu prea convins si impreuna cu cheile casei le-am pus sus. Astfel m-am asigurat, nu numai ca o sa ies din casa, dar ca o sa am si cu ce ma deplasa. 

Pentru ca azi, daca-i vineri, e pediatru. Ne-am programat la 12, sa fim siguri ca ajungem si-am plecat din casa la 11, din acelasi motiv. Am reusit sa ne facem ritualul zilnic, de cand ne trezim pana iesim pe usa, fara incidente. Chiar ne-am premiat mai tarziu pentru eficienta, disciplina si organizare. Am avut vreme sa-mi pun si intr-o gentuta cateva lucrusoare folositoare pentru un drum scurt, gen o vizita la medic. O sticla cu apa, servetele umede si uscate, pampersi, daca o fi cazul, ceva ciorapi de schimb, un body, in caz de "accidente" mai pastoase (asta ramasese de la ultima iesire, la un loc de joaca, dar m-am gandit ca nu strica), o banana, in caz ca ni se face foame si-o suzeta de rezerva. Si pentru ca deja aveam un "bagajel", nu mai avea rost sa imi iau si geanta cu acte, bani si telefon. Le-am indesat si eu pe unde am putut. Noroc ca am avut buzunare deoarece "gentuta" a ramas cuminte pe deja celebrul dulap din hol. Mi-am amintit in masina cand eram deja instalati, cu zapada data si motorul pornit. Eee, o nimica toata, m-am gandit, oricum nu-mi trebuiau prea multe de acolo si nici nu are ce sa se intample intr-un timp atat de scurt. Ajungem, parchez, intram, vorbim  zece minute si ne intoarcem repede acasa. Serios??? Cred ca au fost cele mai lungi doua ore din viata mea.

In primul rand, ca nu mi-au dat voie in curtea spitalului cu masina. Altadata, zambeam frumos, spuneam unde merg, mi se deschidea poarta si gata. Acum nu si nu. Lasati masina, luati copilul in brate si veniti cu el. Bolnav, nebolnav, asta e regula. Gogo numai a bolnav nu arata, rosu in obraji si parand ca-l amuza foarte tare situatia. Nu-mi suradea ideea sa car 16 kile, dar nici macar figura relaxata a lui George Enescu nu l-a convins pe nenea portaru'. Cu Grigorescu n-am mai vrut sa-i fac cunostinta. M-am enervat si-am pornit "optimista" sa-mi caut loc de parcare. Dupa ce m-am invartit juma' de ora in  jurul spitalului, am parcat. Si unde altundeva,  decat la vreo 200 de metri departare, fooooarte aproape de-o trecere de pietoni (noroc ca era deja ocupata de alta masina), colt cu o strada pe care era interzisa oprirea. Din acelasi considerent, ca stau putin, o las acolo. Dau Gogul jos si ma bucur de soarele de afara, dar si ca n-am bagaj. Gogo se bucura si el de ziua frumoasa, topaind pe langa mine. N-a ratat nici un morman de zapada flescaita si nici un rahatoi de caine, pana am ajuns la destinatie, iar timpul ne expirase deja de la a treia balta.

Nu stiu cum, dar am ajuns intregi. Tarziu, dar fericiti si relativ curati. Abia inauntru la caldura a inceput sa miroasa. As fi vrut sa-l curat pe pantofi, dar mi-am dat seama ca n-am cu ce. Iesim din nou sa cautam un ochi de apa. Nu prea pricepea Gogo de ce acum e voie, dar s-a bucurat maxim de experienta.  Ne intoarcem in zona de asteptare unde eram doar noi si o secretara. Doamna, care ne cunostea de la vizitele precedente,  nu parea ca si-a schimbat in bine parerea despre noi. Nici n-avea de ce, avand in vedere ca ultima oara l-a privit neputincioasa pe Gogo cum desprindea niste bucatele de tencuiala de pe pereti si le punea cuminte intr-o cana cu cafea, aflata pe-o masuta. Noroc ca ne-au chemat inauntru si n-am mai apucat sa aflam a cui e cafeaua.

De data asta, a aliniat scaunele si niste papitoi de pe acolo, dar tot a reusit sa dezlipeasca niste autocolante. Tot de pe pereti. Are el ce are cu peretii. Cred ca am introdus o noua meserie de viitor pe lista de optiuni. Zugrav. Macar sa invete sa le si puna la loc.

Toate bune si frumoase, Gogo sanatos, pupam, plecam. Am luat din nou baltile la rand si-am batatorit zapada pe tot drumul de intoarcere, plus, bonus,  niste stradute laterale. Dar de data asta, cand pe burta, cand pe spate.  La una din cazaturi, de la impact, a scapat suzeta. N-am avut cu ce s-o sterg. N-am avut cu ce s-o schimb. Am ajuns la masina plini de noroi, mustind de apa si cu nervii pe moate. Acolo, ce sa vezi, ditamai hurdubaia portocalie in mijlocul strazii si niste neni care se chinuiau sa infasoare cu sfoara masina de pe trecere. Am legat copilul de urgenta si fara sa mor de curiozitate daca urma a mea sau luau pauza de masa, am plecat in tromba. Cu frana de mana trasa.
Tati, am economisit azi 8 milioane, pe putin. Si suntem si sanatosi.