Discuție inteligentă

Gogo mă întreabă uitându-se la un filmuleț.
- Ce face maimuța?
- Pictează.
-De ce pictează?
-Tu de ce pictezi la gradiniță?
-Că pictez.
-Ei, din același motiv o face și ea.

Ce scriu ei, ce citesc eu

Clar, trebuie să-mi port ochelarii. Astăzi am citit pe ditamai panoul publicitar, cu niște litere cât capul meu de mari, ceva de genul: "Acum puteți accesa internetul de pe telefon mobil sau de pe toaletă." Mi s-a părut logic, nu i-am dat prea multă importanță.  Dar la întoarcere, fiind pe sensul de mers mai apropiat panoului, am constatat ca era vorba de tabletă. Pam, pam.

Gogo revine in forță

Nu, n-a fost plecat nici o secundă, doar că am aberat despre altceva încercând să mă detașez de bronșite, faringite și toate "-itele" pe care le-am tot avut zi de vară până-n iarnă. Am zis că dacă n-o să mă gândesc la ele și n-o să mai bolim în public, ne lasă și pleacă. Ei, ți-ai găsit! S-a-mplinit anul și noi tot mai facem câte o febră pe la colțuri. Dar sunt pe moarte toate bolile colectivității. O simt eu, o simte Gogo și cred c-o simt și ele. Incearcă firave mai c-o tuse, mai cu-n muc, dar le dovedim din două picături de vitamina C și-un nurofen la timp dat.  

Foloseam medicamente și înainte, dar de un an le mâncăm pe pâine. Recomand tartine cu lioton (e bun la casa omului, nu se știe când iei o ușă-n cap) si cocteil din muguri de pin și sirop de pătlagină asezonat cu antibiotic. La desert grintuss-ul e cel mai indicat, iar aerosolii cu adrenalină de făcut neapărat cu șosete-n picioare. D-alea îmbibate-n oțet. Bepanthenul să curgă gârlă! E special creat să fie împrăștiat în toată casa, iar tuburile sunt făcute să fie stoarse până la refuz dintr-o apăsare. 

Dar colectivitatea-și are beneficiile ei, iar acum după atâta trudă culeg roadele. Când aud  din gura lui Gogo, "De ziua ta mămico/ În dar ți-am adus inima/ Și crede-mă, mămico/ Un dar mai frumos nu se putea", iar  la final un "te iubec, mami!", cu-n pupic lipicios bine plasat, mă topesc precum untu-n tigaie și sunt dispusă să-ncerc chiar și-o prișniță cu muștar. 

Am primit de la Crăciun încoace la felicitări și cadouțe făcute de mâna puiului meu (mai bine zis, a educatoarei), că în curând, din lipsă de spațiu, o să dorm pe balcon, lângă păianjenul cel aclimatizat și dracena gata înghețată. 

Înregistrarea cu serbarea, de la același Crăciun, dacă n-a pus-o de o mie de ori, n-a pus-o deloc. Calitatea DVD-ului a fost testată așa cum profesioniștii de la ikea-și testează produsele. A fost supus la presiuni repetate, mâini murdare de te miri ce, zgârieturi multiple și diverse lichide neidentificate. Nu știu prin ce minune a tehnicii astă seară l-am vizionat a mia una oară.

Uff, dar o iubește și pe Măriuca. Mă duc să iau un Saridon.  Povestea continuă...