Am citit o postare care m-a amuzat teribil și mi-a stârnit o mulțime de amintiri care mai de care mai hilare. Mi-a adus aminte de locurile publice în care am adormit. De fel, îmi place să dorm mult. Diminețile de vacanțe și mai târziu concediile, îmi incepeau pe la 10.30-11, dar de când cu Gogo, pace să mai dorm. Dar cu toate astea, culmea, nu mai adorm pe oriunde. Bine, nici nu prea mai am pe unde, sunt într-o continuă alertă. Mai visez uneori, în mașină, cu ochii deschiși și mă mai sperie câte un motociclist sau un claxon disperat, dar atât.
În schimb, de-a lungul existenței mele, am bifat câteva locuri ciudate, declarate de alții chiar imposibile. Recunosc, toate pe un fond de oboseală extremă.
Am dormit somn bun în sala de cinema, la Războiul Stelelor-Răzbunarea Sith, aproape tot filmul, deși îl așteptasem ca pe pâinea caldă. L-am revăzut acasă, în caz că mă mai apuca somnul. Surpriză, nu.
Pe o boxă in Kristal Club. Era un zgomot și un fum, că-l tăia-i cu cuțitul si vibra 'mneai sub mine cu toți decibelii din dotare, dar măcar era cald, iar mie mi s-a parut propice. De precizat, muzica era trance, venise nu mai știu ce DJ. A mixat bine omul, cred.
Pe motocicletă, locul din spate, evident. Era chopper, nu de viteză. Mă bătea soarele-n cască, mă țineam strâns de omul meu atent la drum, era o după amiază frumoasă de primăvară și...m-a luat visul. Cam după o jumătate de oră m-am trezit la o curbă. M-am cam speriat. N-am mai repetat figura.
În mașină, la drum lung, e la ordinea zilei, dar recordul absolut l-am deținut într-o vacanță în drum spre Praga, când am adormit pe autostradă spre Pitești și m-am mai trezit la unguri. Nu eu conduceam.
Și ultima, dar nu foarte interesantă, la birou când eram însărcinată. Eram în luna a opta, imensă și obosită. Nu pot spune chiar că am dormit, nu de alta dar făceau colegii prea mult zgomot.
De atunci, dacă dorm cinci ore pe noapte, e mult.
