O noapte si-o zi

Azi noapte am stat de veghe pe langa Gogo. L-a durut burtica de cu seara si s-a tot fojgait. Abia pe la 2 dimineata s-a lasat cu produsul finit, inspaimantator de apos si urat mirositor. Spala, schimba, calmeaza. Pana pe la 4 s-a mai intamplat de vreo trei ori si de fiecare data taman cand atipeam. Deja m-a luat panica, nestiind daca e virus sau o proasta combinatie de alimente. Nu credeam ca o sa ma preocupe vreodata atat de tare subiectul si inca multe altele corelate, dar vorba ceea, "niciodata sa nu spui niciodata".

Pe la 5 m-am gandit ca n-are rost sa mai adorm si m-am hotarat sa ma duc sa-mi fac o cafea. Gogo, din fericire, s-a hotarat sa doarma profund. 

Noroc ca atunci cand am dat sa ies din casa, m-a izbit ideea sa ma uit si in oglinda si bine am facut, ca de la o anumita varsta se cam vede pe fata fiecare ora nedormita. In ochii mei se citea clar toata noaptea. De obicei nu ma prea machiez, nu ca as prefera naturalul, dar imi lipseste cu desavarsire simtul artistic si modesta fiind, prefer sa nu ies in evidenta prin chestii excentrice. Dar cum cearcanele amenintau sa-mi ajunga la gura, m-am hotarat sa le maschez cumva. Si-am inceput ora de pictura. Am pus cam tot ce aveam prin casa in materie de cosmetice. Nu prea multe, noroc. Am plecat incantata, oarecum, de efectul „panda” creat si multumita ca macar azi, intre mine si restul lumii sta un strat gros de "tencuiala".
Tot butonand la radio, n-am gasit nimic interesant la ora aia, dar am redescoperit ca am CD player si chiar functioneaza. Inauntru era un cd pe care cred ca nu-l schimbasem de vreo trei ani. Cam de pe atunci ascult radio Guerrilla.
Am mania soundtrack-urilor si de multe ori nu-mi place filmul, daca nu-mi place coloana sonora si viceversa. 

Asta prafuitul era din "Leaving Las Vegas"- super film, misto actori (Nicholas Cage si Elisabeth Shue), mare iubirea, mare sticla de bourbon. Desi a fost cam lesinata muzica pentru ora aia, am ramas cu sentimentul ca am reusit sa-mi incep ziua frumos, sau sa termin noaptea cu bine.

Peste zi, nimic notabil, am functionat cu multa cafea, dar pe seara imi propusesem sa ajung la piscina. Si-am reusit. Am stat in cumpana daca sa intru la aqua gym sau la bazin, dar am hotarat ca nu vreau sa-mi ud parul prea tare. N-am fost inspirata. Impreuna cu mine au mai fost vreo 15 tipe, toate cu acelasi scop. Am ridicat ceva nivelul apei, nemaiavand 1.40 m, cat e functional sa fie. La cat m-am chinuit sa ma mentin la suprafata si la ce valuri faceau doamnele sportive din jurul meu, am reusit intr-o ora sa ma fac mai fleasca decat planuisem.
La final am plecat, totusi, multumita de performanta personala. In drum spre vestiar imi faceam deja planul cand as putea sa revin si cam in cat timp s-ar vedea rezultatul muncii mele. In urma unui calcul elementar am constatat ca ma va prinde iarna pe drumuri.

Simtind priviri asupra mea, brusc mi s-a parut ca sunt interesanta. Am verificat - costumul de baie era intreg si toate la locul lor. Deja incepusem sa binecuvantez beneficiile apei si pe cand treceam mandra pe langa oglinzi, am constatat ca de la apa mi se tragea, intr-adevar. Nu ma demachiasem.