Da, stiu ca omul era sarac si prostia nu durea, dar asa gandesc ca sta situatia acum. Stramb. Ultimele zile parca ne-am rasucit intr-o centrifuga si am ramas rotindu-ne, in virtutea inertiei. Lucrurile s-au precipitat. N-am avut putere sa scriu ce se intampla, de fapt, am refuzat sa ma gandesc la ce se intampla. Cum am ajuns in cateva zile cu capul umflat, buza sparta, diaree, rotula lovita, cosmaruri si depresie? Of, simplu. Eu imi insusesc rotula si depresia, restul ii revin lui Gogo.
I-am spart capul lui Gogo si i-am umflat buza. Cine? Eu. Cum? Cu usa? De ce? De proasta si din disperare. El plangea de-o parte si eu simteam cum albesc de cealalta. Am facut contuzie la rotula de cat am lovit. Nu stiu prin ce minune am indepartat un drug de fier dintr-o incuietoare proasta. Dar am platit scump. O vizita pana-n creierii noptii la Grigore Alexandrescu si o radiografie. O contuzie craniana si o buza sparta. Pentru Gogo viata are gust de betadina, pentru mine de lacrimi si remuscari.
Dar asta vine peste o diaree, pornita iar peste noapte, cum ni se intampla numai noua. Fara gradinita. Cu bunici socati de cat s-a schimbat copilul. Si un copil de nerecunoscut, facand crize de nervi, plangand isteric o ora, chemandu-ma.
A reusit usor sa se strice la burta, avand in vedere ca de-o saptamana mananca numai biscuiti. Cica digestivi, pompos denumiti in meniul gradinitei.
Intr-o zi, cand il asteptam pe Gogo sa fie schimbat si sa mi-l iau acasa, imi pica ochii pe-un lighean de plastic, ce zacea pe-un scaun in soare, plin pe jumatate cu niste biscuiti. Pareau a fi genul de "casa", luati vrac dintr-un supermarket. Tocmai ce avusesera gustarea de dupa amiaza. Aia erau "digestivii".
A reusit usor sa se strice la burta, avand in vedere ca de-o saptamana mananca numai biscuiti. Cica digestivi, pompos denumiti in meniul gradinitei.
Intr-o zi, cand il asteptam pe Gogo sa fie schimbat si sa mi-l iau acasa, imi pica ochii pe-un lighean de plastic, ce zacea pe-un scaun in soare, plin pe jumatate cu niste biscuiti. Pareau a fi genul de "casa", luati vrac dintr-un supermarket. Tocmai ce avusesera gustarea de dupa amiaza. Aia erau "digestivii".
Am banuit si-un iaurt ratacit din frigiderul propriu, chiar mancarea favorita a lui Gogo in ultima saptamana. Refuza orice alta mancare.
Ordinea intamplarilor este haotica si tot asa imi simt si gandurile. N-am concluzie si n-am solutie. Ne vindecam. Trebuie sa mergem iar la gradinita.
A, da si are cosmaruri. Ce i se intampla in ele, nu pot decat sa banui, avand in vedere ca ma striga cu o disperare cu care nu m-a mai strigat niciodata.
A, da si are cosmaruri. Ce i se intampla in ele, nu pot decat sa banui, avand in vedere ca ma striga cu o disperare cu care nu m-a mai strigat niciodata.
Mai, dar voi se pare ca ati gresit gradinita! Pe Radu l-am dat la 2 ani si o zi, si a plans de doua ori, dar dupa vreo luna de la eveniment. Insa pedeapsa cea mai mare, si la el, si la Mara, este sa-i amenint ca nu-i duc la gradinita :).
RăspundețiȘtergereInsa voi treceti prin zile grele tare, bag eu de seama. Sunt alaturi de voi, sper sa fiti mai bine cat de curand.
Da, cam asa. Multumim si revenim. Sigur trece, dar se pare cu "costuri" mai mari decat am bugetat. :))
RăspundețiȘtergereGradinita e una galbena, cat despre personalul de ingrijire, e inodor si incolor.
Ce mai faceti, copii? V-ati mai revenit?
RăspundețiȘtergereCred ca da, multumim de intrebare. Nici eu nu stiu prea bine. Oricum, ranile vechi, de orice natura, se vindeca. De luni o luam de la capat, dar acum suntem fericiti impreuna. :))
RăspundețiȘtergere