Interbelica, ea

...Începusem ceva cu poezia orașului și frumusețea grădinilor ce-și păstrează aerul interbelic în Bucureștiul nostru actual prăfos, dar cum mai mult am șters decât am scris și lacrima momentului înduiosător nici mie nu mi-a mai dat, am lăsat să se ducă pe apa sâmbetei nostalgia și-am decis să-mi păstrez amintirea așa cum știu eu mai bine. Simplu.

E o grădină-n București care-mi place de mor și-n care revin cu plăcere ori de câte ori pot. Și da, casa e clădită-n anii '20 și curtea e imensă. IMENSĂ. Mahoniul, liliacul, hortensia și iasomia au 80 de ani, iar cei doi brazi abia ce-or să împlinească fix 50 de ani acu' in mai. Pentru mine e cea mai frumoasă și mai bine păstrată grădină din București, cu cele mai multe flori și fiecare are povestea și locul ei.

În schimb, pentru Gogo e doar curtea populată de pisici și pietre. Și nu orice pietre, ci chiar dalele aleii principale. Le desprinde și le cară printre rondurile de flori. Mai rău e că le aruncă taman în stratul de trandafiri care sunt și ei niște interbelici, între noi fie vorba. Mai aleargă uneori și după pisici. Pisici actuale. Pisici iubite. Pisici dorite. 4 la număr.