Dacă ar fi să mă pot întoarce în timp pentru a shimba cursul vieții mele, n-ar fi la 18 ani sau 20, sau 28, sau 34(cam astea au fost în timp "momentele" mele), ar fi cam pe la 14 ani. Nu e nepărat cea mai frumoasă etapă din viața mea, dar cu siguranță a fost perioada cu cele mai multe decizii pe care a trebuit să le iau. A fost răscrucea de drumuri cea mai provocatoare, la care, în orice direcție aș fi luat-o, sunt curioasă azi unde m-ar fi dus fiecare dintre ele. Despre celelalte nu mi-am pus întrebări. Adică nu țin neapărat să aflu. Le-am acceptat ca făcând parte din proces și mă bucur că alegerile făcute m-au adus în locul în care sunt astăzi. Nu vreau să știu ce ar fi fost dacă aș fi ales altceva.
Nu pentru că aș fi fost tânără și aveam cu siguranță mai multă energie, ci pentru că știu/simt că de acolo a pornit totul. Acolo e pupitrul cu toate butoanele de care aveam nevoie pentru a controla traficul. Firește, atunci începe adolescența, definirea personalității, relațiile interumane sunt mai intense. Corect, ăla este începutul multora. E comun, e banal, dar tocmai de aceea. Acolo se putea schimba ceva radical, deplin. Pentru fiecare dintre ceilalți ani mi-aș dori să mai rămână ceva din mine de la acel moment, să mai păstrez o frunză, un om. La 14 ani, nu. N-aș avea nici un regret dacă m-aș fi uitat prima oară în dreapta și nu în stânga.
Sunt deplin conștientă că în orice direcție aș fi luat-o, aș fi străbătut un drum forestier similar cu cel pe care chiar l-am parcurs, avînd uneori încălțări neadecvate și poate aș fi ajuns la momentul "azi" în care m-aș fi întrebat același lucru. Tocmai asta e frumusețea, tot despre acea perioadă m-aș fi întrebat.
Momentul vostru care ar fi?
P.S. Filmulețul nu e relevant, dar de la el mi-a venit ideea.:)
P.S. Filmulețul nu e relevant, dar de la el mi-a venit ideea.:)
Eu pot să zic că am ieșit destul de târziu de pe autostradă, dar am ales ieșirea cea bună, îmi place unde-am ajuns.:-) Până pe la 28 de ani am mers ca bezmetica drept înainte și cu viteză. Ca să nu mai zic că nici faruri bune nu prea aveam...
RăspundețiȘtergereEi, tot e bine, ai mers pe autostrada. La mine, pana la 28, a fost o strada ingusta, cu un singur sens si o multime de masini parcate alandala. Si apoi, nu stiu cum am ajuns in munti:)
RăspundețiȘtergere“Ieşi copile cu părul bălai afară şi zâmbeşte poate s-o îndura soarele de zâmbetul tău!”
RăspundețiȘtergereÎn munți înseamnă sus, nu e bine? :-)
RăspundețiȘtergere@Bogdan:am zambit de mi-au inghetat dintii, poate, poate s-o indura. :)
RăspundețiȘtergere@Zana:in munti, pentru mine, inseamna teren accidentat. Vezi, vedem lucruri diferite, desi stam in fata aceluaisi tip de laptop:)
RăspundețiȘtergere