Totul a inceput de la cateva poze artistice dintr-un loc frumos. O luna-ntr-o furculita, o fata-ntr-un lan de maci, o apa mare zambind lunii. Si a incoltit o idee, si-am pus o mie de intrebari, si-am aflat un raspuns. Ma duc, mi-am zis si trei zile mai tarziu ne faceam bagajul, incarcam Gogul sanatos in masina si pe aici ti-e soseaua. Zi de vara, pana-n al patrulea sat, facand stanga dupa statuie. Uitasem cat de bine mi-e la drum lung prin tara. Iti arunci gandurile peste lanurile de grau si au timp sa te ajunga din urma, atunci cand mergi monoton in spatele unui TIR sau al unei carute neaose.
Se preconiza o minivacanta de vis, cu mancare buna si cu privit in zare, peste Dunarea cea mare. N-am gasit maci, dar am avut parte de multe visine, inclusiv pe haine si de oameni foarte primitori. N-as mai fi plecat. Imi doream sa raman acolo, pierduta printre ierburi. Nu cred ca m-ar fi observat cineva. Toti pareau ca au un scop bine definit in viata, inclusiv cateii. Si eu as fi trait fericita pana la adanci batraneti, intr-o dulce uitare data de-un vin bun. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea.
Asta daca n-ar fi fost si Gogo in poveste. Personaj legendar si datator de subiecte tari. Cum am ajuns, s-a-nfipt intr-un morman de nisip. Bun, ma gandeam, o sa-l tina ocupat. As, da de unde, il tot tragea Dunarea-n jos. Si mergea cu-o viteza direct proportionala cu vantul cel rau, cu palaria-i mereu rostogolindu-se, precum Goe din alta poveste. Oboseste repede, ne-am zis, in continuare optimisti. A obosit, dar el la oboseala face urat si nu mancase inca. Nici n-a mai mancat, dar nici de dormit n-am avut parte. Doar de plansete. Va ramane un mister motivul, dar nici vecinii de camera n-aveau nici o vina. Si cred ca nici bulgarii de peste Dunare. O sa luam cina mai devreme, am hotarat linistiti. Si-am luat-o noi, ca Gogo pornise de mult la explorat interioare si nici un lucrusor mai de Doamne-ajuta nu putea tine piept furiilor dezlantuite de copil rasfatat. Cu nervii in punga si cu sarmaua-n gat, am constatat ca are febra si asta a pus capac si bagajele in masina. Si dusi am fost, mai pe-nserat. Pe drumul de intoarcere am avut parte de muci, si febra, si tuse multa. E greu cu Gogo-n deplasare, am constatat.
Sper ca sunteti mai bine azi... cu astia mici nu se stie niciodata. Raducu al meu s-a trezit pe la miezul noptii si a tras o voma de-a intins-o prin toata camera! Pe urma a dormit linistit. :) Astia sunt, rosu-n gat, ma doare degetul, sunt ametita... tot asa. E greu si-n deplasare, dar nici acasa nu-i usor ;).
RăspundețiȘtergereNu suntem bine, ca nu a scazut febra nici dupa trei zile si e ca un facut, la medic n-avea nimic, iar trei ore mai tarziu era sobita. Urmatoarele doua zile le-am stat in casa pentru vindecare si mai bine mergeam prin tara cu caruta.
RăspundețiȘtergere